Despre stilul de dans Vals Vienez

Expunerea începe cu secolul al XVI-lea deoarece din acea perioadă provin primele atestări ale dansurilor precursoare, înrudite sau care au influenţat geneza Valsului Vienez, cel mai vechi dintre dansurile sportive.

Originea acestui dans se pierde în negura timpului, undeva prin 1520, când a apărut, în Germania, primul strămoş al Valsului, “Dreher-ul”. Austria şi Franţa nu s-au lasat nici ele mai prejos, inventând propropriile forme de proto-vals, “Weller-ul”, în 1580 şi respectiv “Nizzarda” în 1590.

Prima atestare a unui dans popular purtând numele de “La Volte”, interpretat pe muzică cu ritm de 3/4, provine din 1556 şi este originar din Provence, Franţa. La rândul lor şi italienii pretind că “Volta” este un dans originar din Peninsulă. Indiferent de locul de origine, acest dans face parte din genul Contredanse (Franţa) sau Contra-danza (Italia), în care dansatorii nu dansează singuri şi nici în perechi independente, ci într-o formaţie în care perechile şi dansatorii interacţioneaza intre ei materializând în timpul dansului o serie de forme geometrice cum ar fi liniile, cercurile etc.

Păstrând proporţiile, putem spune despre Contra-dans că este precursorul dansului sportiv în formaţie din secolul al XX-lea. “La Volte” a fost introdusă in programul balurilor de la Versailles de către Catherine De Medici în 1581.

La începutul secolului al XVII-lea, în Italia şi Franţa (ţări care dictau moda în dans) existau discrepanţe majore între manierele de dans uzitate de curţile regale la baluri şi cele folosite de vulg la petrecerile câmpeneşti. Cea mai importantă diferenţă o reprezenta poziţia în care se dansa. La balurile nobiliare, domnul ţinea partenera în dreapta sa, deoarece, fiind dreptaci, işi ţinea sabia în partea stângă. Mâinile, din raţiuni estetice sau ţinând de etichetă, erau poziţionate într-o manieră similară celei folosite astăzi în competiţiile de dans sportiv. De fapt, se consideră de către cercetători că este primul dans care s-a dansat în poziţie închisă, element de o importanţă covarşitoare pentru devenirea ulterioară a dansului în pereche. La petrecerile populare, dansatorii adoptau un alt gen de poziţie închisă, în care barbatul ţinea fata la stânga sa, cu mâinile pe talie, iar aceasta ţinea mâna dreapta pe umărul partenerului, ridicându-şi fusta cu mâna stângă atunci când partenerul, folosindu-şi coapsa piciorului drept, o ridica în aer în timpul întoarcerii.

În 1670 este compusă prima melodie de Vals “O du lieber Augustin” iar în 1766 la 17 noiembrie este pusă în scenă la Viena opera “Una cosa rara” pe muzică de Vals.

Un alt dans la modă în acea perioadă a fost Mazurka, originară din câmpia Mazoviei, de unde a migrat spre vest, fiind introdusă la curtea Germaniei de către Augustus al II-lea, elector al Saxoniei şi rege al Poloniei între 1697-1733. De aici a fost importată de către Franţa. Au urmat, după Mazurka, câteva forme timpurii de Vals, ale căror nume fie veneau să sublinieze mişcarea de rotaţie şi alunecare a dansatorilor, cum ar fi Spinner sau Schleifer, fie purtau numele zonei de origine, ca Steirer (Steirermark din nordul Sloveniei) sau Landler (Land ob der Enns din Austria). Ca stil este fugitiv, usor, bazat pe rotiri largi, in deplasari continue si usoare aplecari de corp, dand acea senzatie de „plutire” permanenta, de zbor in ritmul muzicii. E cel mai spectaculos si cunoscut dans standard. Ca urmare a trecerii catre dansul de salon, s-a transformat intr-un dans elegant, muzica devenind mai rafinata si orchestrata, instrumentele cele mai folosite fiind pianul, vioara si basul.