Despre stilul de dans Vals Lent

Valsul a fost introdus în Statele Unite în prima jumătate a secolului al XIX-lea şi, împreună cu Mazurka, Varşoviana şi Polka a devenit cunoscut ca „round dance”. Prima atestare documentară provine din Massachusetts-ul anului 1834 şi îl are ca protagonist pe Lorenzo Papanti, un profesor de dans care făcea parte din protipendada Boston-ului acelei epoci.

Acesta a fost nvitat la o petrecere mondenă organizată la reşedinţa doamnei Otis Beacon Hill, ocazie cu care a făcut o demonstraţie de Vals Vienez. Datorită ritmului alert al Valsului Vienez, destul de pretenţios şi greu de urmărit de către dansatorii obişnuiţi, a devenit imperios necesară încetinirea sa, compozitorii începând să scrie muzica de Vals cu un ritm mai accesibil.

Astfel, în anul 1870, în Statele Unite a apărut o formă mai lentă a rapidului „Vals Vienez”, dansată pe un tempo de 90 batăi pe minut.

Cunoscut iniţial sub numele de „Boston”, acest dans era caracterizat, printre altele, de întoarceri lente cu mişcări lungi şi alunecate, partenerii ţinându-şi mâinile unul pe şoldurile celuilalt. O altă schimbare importantă care a avut o influenţă foarte mare în dezvoltarea ulterioară a dansului sportiv, a fost cea legată de poziţia labelor picioarelor.

Anterior, acestea erau ţinute întoarse în afară, ca în balet, Boston-ul fiind primul dans de salon în care labele picioarelor se mişcau păstrând un paralelism reciproc. Această evoluţie a fost determinată de introducerea paşilor spre faţă şi spate în figurile de dans.

Pentru a vă face o idee în legătură cu impactul social pe care l-a avut aces tdans la începutul secolului al XX-lea, trebuie să menţionăm că, în general, programul unui bal din acea perioadă cuprindea, în proporţie de aproximativ 75% Valsuri şi 25% alte dansuri. Boston-ul a stat la originea Valsului Englez, cunoscut în zilele noastre sub numele de Vals Lent. Varianta modernă a acestui dans a apărut în jurul anului 1910, fiind elaborată de către profesorii de dans din Anglia.

Forma actuală a dansului a fost descrisă ca derivând atât din Landler cât şi din Boston, împrumutând elemente din amândouă. O altă modificare a reprezentat-o apariţia „ezitării” (hesitation), care presupunea ca dansatorii să facă un pas caruia să i se aloce doi sau mai mulţi timpi muzicali.

Deşi Boston-ul a dispărut odată cu sfârşitul primului război mondial, el este considerat ca fiind precursorul Valsului de stil internaţional pe care îl cunoaştem astăzi sub numele de Vals Lent. Valsul american de astazi seamana cu stilul international, cu diferenta ca se permite o varietate mai mare de pozitii de dans, inchise si deschise, abordare similara celei folosite in dansurile latino-americane. Permiterea despartirii dansatorilor din pozitia traditionala ofera stilului american o libertate de exprimare unica, incluzand genurile dramatic si show.

Cu toate acestea, cel putin deocamdata, in competitiile de dans sportiv desfasurate sub egida I.D.S.F. si B.D.F., aceasta abordare este interzisa. Dupa o evolutie de aproape un secol, Valsul Lent este astazi un dans lin (smooth), caracterizat de actiunea de „swing” (consecinta a combinarii deplasarilor pe orizontala cu variatii pe verticala a centrului de greutate al perechilor).

Actiunea caracteristica de inaltare si de coborare a Valsului se repeta ciclic la fiecare masura, dupa cum urmeaza: I. inaltarea incepe pe pasul 1; II. inaltarea continua pe timpul pasilor 2 si 3; III. se coboara la sfarsitul pasului 3. Masura muzicala este de 3 masuri, tempoul fiind de 25-30 masuri / minut. Valsul lent nu este doar o frumoasa introducere in lumea dansului clasic, ci are si numeroase beneficii asupra sanatatii si echilibrului mintal si emotional al dansatorilor.

Valsul lent este o metoda de relaxare si detasare prin dans, partenerii avand ocazia sa se concentreze doar pe miscare ritmica, atingand astfel o stare de armonie calmanta.

Miscarea continua lina si transferurile de greutate implicate in practicarea acestui tip de dans stimuleaza sistemul cardiovascular in aproape aceeasi masura ca exercitiile cardio sau o sesiune de cycling, cu diferenta ca acesta activitate nu este perceputa de organism drept una stresanta, ci dimpotriva, ca o oportunitate de detasare si relaxare.

Chiar si cel mai lent vals arde 200 de calorii pentru o sesiune de 60 de minute de antrenament, fiind un mod ideal de mentinere in forma si imbinare a utilului cu placutul.

Acest dans lent este mai solicitant decat poate parea la prima vedere datorita schimbului de greutate de pe un picior e altul care se intampla pana la 90 de ori pe minut, devenind astfel o excelenta miscare ce promoveaza tonifierea. Coloana se indreapta, postura sustinuta este una corecta, iar muschii picioarelor si ai intregului spate lucreaza cu fiecare pas.

Este o tehnica ce necesita finete, un simt excelent al ritmului. Valsul lent este o modalitate eleganta si seducatoare de mentinere in forma ce implica la fel de mult ambii parteneri si rafineaza simtul ritmului in dansatori.

Practicantii acestui dans observa imediat o schimbare in postura, iar a stii sa dansezi vals este intotdeauna un plus la orice fel de petrecere si eveniment formal, o calitate mereu apreciata de partener si un mod de a atrage atentia subtil si elegant pe ringul de dans.