Despre stilul de dans Tango

În contrast cu viziunea actuală pe care o avem despre Tango-ul dansat la serate strălucitoare, în care doamne in rochii superbe dansează cu barbaţi în smoking-uri şi fracuri elegante, într-o ambianţă luxoasă, Tango-ul s-a născut, de fapt, în zona sordidă si pauperă a societăţii, mai precis în bordelurile frecventate de clasa de jos, ce trăia în suburbiile rău famate din Buenos Aires. Iniţial, Tango-ul a fost un dans exclusiv al bărbaţilor În secolul al XIX-lea, capitala argentiniană a fost invadată de bărbaţi din Europa, care, în căutarea unei vieţi mai bune, şi-au părăsit familiile, casele şi ţările de origine, trezindu-se dezrădăcinaţi şi singuri în noul lor habitat. Acest val de emigranţi a făcut ca populaţia din Buenos Aires să crească de la câteva sute de mii de locuitori la peste 8 milioane, în 1913. Determinant pentru geneza Tango-ului a fost faptul că dintre aceştia numai 1/10 erau persoane de gen feminin. Acest dezechilibru social a făcut ca Tango-ul să fie un dans exclusiv al bărbaţilor care, în lipsa femeilor, se reorientau către parteneri de dans de acelaşi sex. Varietatea culturilor reprezentate de aceşti emigranţi avea să aducă cu sine un nou gen de muzică ce contopea ritmurile europene cu cele africane şi cu muzica indigenă a amerindienilor rezidenţi în pampasurile argentiniene. După cum probabil aţi ghicit, noua muzică a fost botezată „Tango”. Etimologia acestui cuvânt este destul de controversată, istoricii susţinând că numele provine fie de la tobele africane (tan-go), fie din latinescul „tangere” (a atinge), fie are o presupusă legatură cu existenţa în Angola şi Mali a două oraşe care poartă numele de Tango. Nu are, însă, prea multă importanţă provenienţa numelui, ceea ce este important e că „Tango-ul”, ca gen muzical, a dat rapid naştere dansului „Tango”. Creuzetul care a întrunit premisele favorabile apariţiei Tango-ului a fost, deci, reprezentat de bordelurile din zona portuară a Buenos Aires-ului. Aceste stabilimente erau frecventate de emigranţi în căutarea de oportunităţi pentru a socializa sau pentru a avea relaţii cu persoane de sex opus. În aceste locuri ei găseau băutura în care să-şi înece tristeţea şi prietenii temporare, menite să le distragă atenţia de la solitudinea si angoasele vieţii lor. Experienta de a dansa tango cu un partener este una intima, plina de senzualitate, putere de expresie si spune aproape intotdeauna o poveste, povestea celor care il danseaza. Faptul ca Tango este un dans atat de dificil de invatat face parte din farmecul sau, din fascinatia pe care o exercita asupra celor care se dedica acestui stil de dans, este o provocare ale carei satisfactii sunt pe masura. Pentru a dansa tango este nevoie de pasiune adevarata, dedicatie, imbratisarea propriilor imperfectiuni si o deschidere catre partener care sa creeze acea magie vazuta de privitor ca ceva ce nu poate fi invatat. Mai mult decat un dans, acesta este o stare de expresie, un mod de viata, un mod de a transforma limbajul dansului intr-o poveste intuitiva, atat pentru cei ce privesc, cat si pentru cei ce il danseaza. Exista diferente clare intre stilurile de tango dansate in prezent, de la cel argentinian cu accent pe gratie, conexiune si intimitate, la cel modern ce pune accentul pe spectacolul de miscare, insa indiferent de stilul dansat, tangoul creaza o imagine de o frumusete ce nu poate fi tradusa in cuvinte, doar in pasi de dans. Masura muzicala este de 4/4, tempoul fiind de 30-33 masuri pe minut.