Despre stilul de dans Samba

În forma sa iniţială, Samba provine din Brazilia, fostă colonie portugheză (devenită independentă în 1822), în care (ca şi în celelalte colonii europene) au fost aduşi mii de sclavi. O mare parte dintre aceştia aparţineau popoarelor Yoruba şi Bantu (din Congo, Angola şi Nigeria). Caracteristic acestor popoare erau petrecerile de cult. Acestea puteau dura zile întregi şi erau legate în principal de dans, al cărui scop era provocarea extazului. Din astfel de dansuri a aparut Samba, aceasta fiind, ca şi Rumba, un substantiv colectiv pentru mai multe tipuri de dans.

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, în Brazilia, din contopirea dansurilor de cult africane cu cele portugheze, a rezultat Maxixe, un dans încerc (descris ca un Two Step), denumit astfel după fructul plin de ţepi al cactusului.

În anii 1830 s-a dezvoltat un nou dans care combina figurile caracteristice dansurilor populaţiei negre cu rotirile şi sway-urile indigenilor Lundu. În timp, acesta a fost modificat şi a început să fie dansat în stilul european, în poziţie închisă. În jurul anului 1885, a fost adoptat de societatea înaltă din Rio şi popularizat ca „Zemba Queca”, fiind modificat apoi din nou şi numit „Mesemba”.

În special după abolirea sclaviei în 1888, se distinge o diversitate covârşitoare de dansuri populare, concentrată în Rio de Janeiro, Bahia şiSao Paulo. Dansurile băştinaşe erau considerate imorale de către europeni, astfel că autorităţile au încercat să le diminueze popularitatea. Cu toate acestea, multe dintre ele au devenit populare nu numai printre negri, dar şi printre albi.

Batuque, descris ca un dans în cerc cu paşi de Charleston, dansat pe bătai din palme şi percuţie, a devenit atât de popular, încât împăratul portughez Manuel I, care s-a refugiat în Brazilia în timpul războaielor napoleoniene, l-a interzis prin lege. La începutul secolului XX, Mesemba a fost combinată cu Maxixe. Acesta din urmă a ajuns în 1910 în Europa, fiind urmat în 1924 de Samba. Pentru o perioadă scurtă, până în 1925, Samba a fost inclusă şi în competiţii, însă, din cauza mişcărilor şi ritmurilor mult prea variate şi complexe, s-a renunţat la ea.

În forma ei originală, Samba este un dans de grup şi se dansează fără contact între parteneri. Bărbaţii şi femeile dansează Samba în maniere diferite. Pentru femei dansul constă în mişcări simetrice şi rapide ale picioarelor însoţite de răsuciri ale şoldurilor şi ale umerilor, generând astfel un dans care face tot corpul sa vibreze. Bărbaţii realizează aceeaşi mişcare a picioarelor, însă fără mişcări energice ale bazinului şi ale umerilor. Ei dansează în jurul femeilor, sărind, rotindu-se şi lovindu-şi calcâiele cu palmele. Pattern-ul cel mai simplu de Samba este o formă de bătut din palme, remarcată de J. Debret la sclavi şi care se mai poate auzi şi azi în Bahia.

Originea numelui „Samba” este neclară, existând diferite explicaţii: de exemplu, ar putea proveni din cuvântul „Semba”, deşi, alte păreri spun că ar fi derivat din „Zambo”, însemnând rodul iubirii dinte un bărbat negru cu o băştinaşă. De asemenea, în limbajul Umbundu este cunoscut termenul „Esemba, Olisemba”, care înseamnă „a dansa şi a bate din palme”. Kimbundu cunoaşte de altfel şi termenul „Sesemba”, „a dansa târşâind picioarele”. Pentru aderenţii la religia afro-braziliană, Candomble, Samba înseamnă „a-ţi invoca propriul sfânt (orixa)”. Candomble păstrează şi azi aceste ritmuri care au influenţat muzica braziliană, făcând din Samba un gen unic.

Cum dansezi SAMBA?

Mai intai trebuie sa reusesti sa ajungi la o stare vesela, exuberanta, ca sa poti sa te exprimi in adevaratul sens al Sambei. In mare parte, figurile de Samba care se danseaza astazi sunt realizate prin miscarea soldurilor. Samba este un dans complet, care solicita fiecare parte a corpului. Se imbina mai multe ritmuri pe mai multe segmente ale corpului. Figurile folosesc, in cele mai multe cazuri, ritmul “bounce”, care se transpune printr-o flexare/intindere a genunchilor inainte/inapoi, combinata cu o miscare a bazinului. Bratele se balanseaza in aer la nivelul bazinului. Pasul doi de bounce este foarte rapid, piciorul preia doar o parte din greutatea corpului. Ceilalti pasi se realizeaza cu transfer total de greutate, talpa facand contactul cu podeaua progresiv, de la varf catre calcai.