Despre stilul de dans Rumba

Este dificil a se discuta în particular despre Rumba, Mambo sau Cha-Cha-Cha, deoarece toate aceste dansuri sunt indisolubil legate unul de celălalt, Rumba reprezentând, în concepţia mea, însuşi spiritul dansului şi al muzicii latino-americane. Este îndeobşte acceptat faptul că Rumba a rezultat, în principal, din contopirea a trei culturi: africană, iberică şi amerindiană. Originile Rumbei datează din secolul al XVI-lea, odată cu sosirea primilor sclavi negri provenind din Africa.

Descoperită în 1492 de către Columb, Cuba devine în scurt timp un loc predilect al comerţului cu sclavi, majoritatea aparţinând poporului vest-african Yoruba (Nigeria de astăzi), un popor cu o cultură dezvoltată şi înzestrat cu mult talent în ceea ce priveşte muzica şi dansul. Se presupune că Rumba are la origine un gen de Flamenco adus de către spanioli în Cuba, unde a intrat în contact cu ritmurile sclavilor africani. Iniţial, figurile de Rumba au fost inspirate din universul cotidian al ţăranilor acelor timpuri.

Termenul de „Rumba” provine din spaniolă, fiind folosit la început ca sinonim pentru petrecerile oficiale, pentru muzica şi dansurile specifice. Ulterior, numele descrie nu un dans, ci o femeie cu un stil de viaţă foarte libertin. Pornind de la acestea, la început Rumba a fost etichetată ca fiind un dans frivol şi imoral.

Rumba originală era un dans folcloric care îmbrăca forma unei pantomime cu conotaţii sexuale, dansată (paradoxal) pe muzică cu un tempo alert, cu mişcări caracteristice ale şoldurilor (cuban motion), cu o atitudine dominantă din partea bărbatului şi senzualo-defensivă din partea femeii. În zona de origine (insulele Caraibe), acest gen de muzică sau dans a cunoscut notorietatea sub o varietate de nume (Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo). „Rumba” reprezintă un termen generic, dedicat de profesorii de dans din Statele Unite versiunii modificate a „Son”-ului cubanez, mult mai lentă şi mai decentă decât varianta originală.

Mişcările expresive, lascive şi viguroase ale dansatorilor sunt în armonie cu ritmul imprimat muzicii de către instrumentele de acompaniament, care includ printre altele maracase, clave, marimbola şi tobele Bongo şi Conga. Paso Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive.

Nu există foarte multe informaţii legate de istoria acestui dans, iar despre originea sa se pot face doar supoziţii. Un lucru este însă cert: conţine paşi simpli, de marş. Una din presupusele origini ale acestui dans ar putea fi marşul francez denumit „Pas redouble”. Acest marş era scris în măsura de 2/4 şi avea un ritm de circa 130 bătăi pe minut. Acest dans a purtat mai multe denumiri, in Insulele Caraibe, zona de origine: Son, Danzon, Guagira, Guaracha, Naningo. In Cuba, sunt mai multe dansuri Rumba, impartite in trei clase: Yambu – cea mai veche varianta de Rumba; Columbia – dansata de barbate; Guaguanco – cea mai cunoscuta forma, care contine miscari erotice, preluand elemente spaniole.

In 1964, Rumba cubaneza a fost acceptata ca versiune internationala oficiala, fiind folosita in competitiile de dans sportiv.