Despre stilul de dans Quick Step

Începând cu deceniul doi al secolului al XX-lea, multe formaţii de muzică interpretau Foxtrot-uri cu tempo-uri mai rapide sau mai lente decât ar fi fost normal, astfel încât paşii caracteristici acestuia nu mai puteau fi transpuşi foarte natural în dans.

Muzicieni ca Fletcher Henderson, Louis Amstrong şi Duke Ellington au simţit nevoia varierii ritmului Foxtrot-ului clasic, făcând ca muzica Ragtime şi Jazz-ul să evolueze spre „Swing”.

Aceste inovaţii au dus la naşterea a două familii de dansuri, una caracterizată de o dinamizare a ritmului, din care ulterior a evoluat Quickstep-ul şi cealaltă, caracterizată de o încetinire a acestuia, din care s-a metamorfozat Slow Foxtrot-ul.

Din prima familie au făcut parte „Charleston”, „Shimmy”, „Black Bottom” şi „Peabody”, iar din cea de-a doua „The Blues” şi „Saunter”. Toate aceste dansuri care au cunoscut consacrarea şi s-au impus în saloanele acelei perioade au avut un rol determinant în evoluţia ulterioară a celor două dansuri care fac subiectul expozeului meu, astfel încât se impune prezentarea (chiar dacă succintă) a fiecăruia dintre ele. „Shimmy” a avut probabil ca precursor dansul „The Shika”, ce a fost importat în America de către sclavii africani originari din zona cunoscută astăzi sub numele de Niger.

„Shimmy” a fost menţionat pentru prima dată în cântecul lui Perry Radford „The Bullfrog Hop” în 1909 şi a devenit popular în America în perioada 1910-1920, cunoscând apogeul după ce Gilda Gray l-a introdus în show-ul „Ziegfeld Follies” în 1922. Ea pretinde că numele are la origine interviul acordat unui reporter care, întrebând-o ce „zgâlţâia” în timpul dansului a primit răspunsul „chemise” (cămaşă – în limba franceză).

Dansatoarea Mae Wess a fost creditată ca fiind la originea acestui dans, pe care l-a introdus în 1919 în spectacolul „Sometime”. Cântăreaţa Ethel Waers, care făcea parte din distribuţia acestui spectacol, a descris evoluţia dansatoare iastfel: „îşi pune mâinile pe şolduri şi îşi mişcă corpul fără a mişca picioarele”. Astăzi, cuvântul „Shimmy” semnifică mişcarea umerilor sau a şoldurilor sub forma unui tremur cu o frecvenţă foarte rapidă.

Dansul, englez la origine, a fost standardizat in 1927. Desi a evoluat din Foxtrot, Quickstep-ul este in prezent un stil de dans separat de acesta. Spre deosebire de Foxtrot-ul modern, barbatul adesea isi apropie picioarele, iar pasii sacadati se intalnesc frecvent (asemenea Foxtrot-ului initial). Cele trei figuri caracteristice Quickstep-ului sunt chasse-ul (in care se apropie picioarele), intoarcerea dreapta si lock-step-ul (pasul incrucisat).

Acest stil de dans a evoluat treptat intr-unul foarte dinamic si cu multa deplasare pe ringul de dans, avand multe figuri cu sarituri, alergari, pasi rapizi cu mult avant si rotatii.

Tempo-ul Quickstep-ului este unul vioi si a fost dezvoltat pe muzica sacadata din era jazz-ului, care este una alerta in comparatie cu alte genuri de muzica pentru dans.

Pana la sfarsitul secolului al XX-lea, complexitatea quickstep-ului executat de dansatorii profesionisti a crescut ca urmare a folosirii tot mai dese a pasilor sacadati cu durata de 1/8 timpi. In vreme ce, mai demult, figurile de quickstep se numarau cu pasi de quick (o bataie) si de slow (doua batai), multe figuri avansate din prezent se executa pe fractiuni de timpi; Quick step-ul este o versiune rapida a Foxtrot-ului, dar a reusit in acelasi timp sa se impuna drept un stil propriu, distinct, extrem de usor de recunoscut datorita pasilor specifici.

Quick step-ul este un dans tehnic, ce prezinta numeroase dificultati si se perfectioneaza greu, insa rezultatul final este unul dintre cele mai antrenante si impresionante stiluri de dans din aceasta categorie.