Istoria Dansurilor
Mister, romantism, pasiune și senzualitate – aceștia sunt factorii definitorii ai dansurilor din toate timpurile. Grația, eleganța și energia exprimată prin dans sunt atemporale și își urmează cursul, fără a ține cont de viteza cu care timpul ne transformă.
Istoria dansurilor reprezintă călătoria în timp a celor mai nostalgici călători prin lumea artei și a frumosului. Dornici să aflăm originile și istoria fiecărui stil, am cercetat informațiile definitorii ale fiecărui dans și am rezumat totul în câteva fragmente fascinante.
Samba
În forma sa inițială, Samba provine din Brazilia, fostă colonie portugheză, în care au fost aduși mii de sclavi. O mare parte dintre aceștia aparțineau popoarelor Yoruba și Bantu (din Congo, Angola și Nigeria). Caracteristice acestor popoare erau petrecerile de cult. Acestea puteau dura zile întregi și erau legate în principal de dans, al cărui scop era provocarea extazului. Din astfel de dansuri a apărut Samba, aceasta fiind, ca și Rumba, un substantiv colectiv pentru mai multe tipuri de dans.
În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, în Brazilia, din contopirea dansurilor de cult africane cu cele portugheze, a rezultat Maxixe, un dans în cerc (descris ca un Two Step), denumit astfel după fructul plin de țepi al cactusului.
În anii 1830 s-a dezvoltat un nou dans care combina figurile caracteristice dansurilor populației de culoare cu rotirile și sway-urile indigenilor Lundu. În timp, acesta a fost modificat și a început să fie dansat în stilul european, în poziție închisă. În jurul anului 1885, a fost adoptat de societatea înaltă din Rio și popularizat ca „Zemba Queca”, fiind modificat apoi din nou și numit „Mesemba”.
Batuque, descris ca un dans în cerc cu pași de Charleston, dansat pe bătăi din palme și percuție, a devenit atât de popular, încât împăratul portughez Manuel I l-a interzis prin lege. La începutul secolului XX, Mesemba a fost combinată cu Maxixe. Acesta din urmă a ajuns în 1910 în Europa, fiind urmat în 1924 de Samba.
În forma ei originală, Samba este un dans de grup și se dansează fără contact între parteneri. Bărbații și femeile dansează Samba în maniere diferite. Pentru femei, dansul constă în mișcări simetrice și rapide ale picioarelor însoțite de răsuciri ale șoldurilor și ale umerilor.
Originea numelui „Samba” este neclară: ar putea proveni din cuvântul „Semba”, sau din „Zambo”. În limbajul Umbundu, termenul „Esemba” înseamnă „a dansa și a bate din palme”.
Cum dansezi SAMBA?
Mai întâi trebuie să reușești să ajungi la o stare veselă, exuberantă, ca să poți să te exprimi în adevăratul sens al Sambei. În mare parte, figurile de Samba care se dansează astăzi sunt realizate prin mișcarea șoldurilor. Se folosește ritmul „bounce”, care se transpune printr-o flexare și întindere a genunchilor, combinată cu mișcarea bazinului.
Cha Cha
Una din variantele privind originea numelui Cha Cha Cha ar fi că acesta a apărut în Indiile de Vest. Acolo muzicienii folosesc un instrument de percuție format dintr-un recipient în care sunt introduse semințele unei plante endemice, scoțând un sunet a cărui transcriere fonetică este „cha”. S-a mai sugerat că numele ar fi un derivat onomatopeic al sunetului pe care îl produc picioarele în chasse-ul specific majorității figurilor acestui dans.
Deși sunt multe controverse privind originea, un lucru este sigur: Cha Cha-ul a evoluat din Mambo datorită faptului că orchestrele au încetinit ritmul acestuia din urmă. În 1951, compozitorul și violonistul cubanez Enrique Jorrin și orchestra America au introdus ritmul de Cha Cha Cha pe ringurile de dans cubaneze.
Conform altor păreri, apariția Cha Cha Cha-ului i se datorează profesorului englez de dans Pierre Lavelle care, în 1952, în vizita sa în Cuba, a observat că Mambo era dansat uneori cu doi pași în plus pe măsura muzicală. Arthur Murray a standardizat ulterior dansul pentru a-l face mai accesibil, inventând numărătoarea clasică: 1, 2, 3, Cha, Cha.
Acest stil de dans este vesel și alert, fără a pierde din senzualitatea specifică dansurilor latine. Unduirea șoldurilor și pozele romantice între parteneri duc cu gândul la tineri îndrăgostiți plini de viață, de umor și de o energie debordantă. Din cauza ritmului rapid, Cha Cha-ul cere pași foarte mici pe o măsură de 4/4, fiind extrem de popular și astăzi pe melodiile unor artiști celebri precum Ricky Martin, Jennifer Lopez sau Enrique Iglesias.
Rumba
Este dificil să discuți în particular despre Rumba, Mambo sau Cha-Cha, deoarece toate aceste dansuri sunt indisolubil legate, Rumba reprezentând însuși spiritul dansului și al muzicii latino-americane. Rumba a rezultat din contopirea a trei culturi: africană, iberică și amerindiană, originile ei datând din secolul al XVI-lea.
Se presupune că Rumba are la origine un gen de Flamenco adus de spanioli în Cuba, unde a intrat în contact cu ritmurile sclavilor africani. Inițial, termenul de „Rumba” provine din spaniolă, fiind folosit la început ca sinonim pentru petrecerile oficiale. Ulterior, numele a început să descrie o femeie cu un stil de viață foarte libertin, motiv pentru care la început Rumba a fost etichetată ca fiind un dans frivol.
Rumba originală era un dans folcloric care îmbrăca forma unei pantomime cu conotații sexuale, dansată pe muzică cu un tempo alert, cu o atitudine dominantă din partea bărbatului și senzual-defensivă din partea femeii. În 1964, Rumba cubaneză a fost acceptată ca versiune internațională oficială, fiind utilizată în competițiile de dans sportiv din întreaga lume.
Paso Doble
Paso Doble este cel mai misterios dintre toate dansurile sportive. Nu există foarte multe informații legate de istoria sa exactă, conținând la bază pași simpli de marș. Cel mai probabil, numele vine de la ritmul binar al muzicii și de la faptul că fiecărei bătăi îi este alocat un pas (cunoscut și ca „Spanish One Step”).
În Spania, acest gen de muzică se numește „El Soleo” și este interpretat în timpul coridelor. În jurul anului 1910, profesorii de dans francezi au adus atmosfera coridei în saloanele de dans, inventând figuri stilizate care imitau arenele iberice (de unde și denumirile franceze: Sur Place, Appel, Huit, La Passe).
Paso Doble nu este o poveste clasică de dragoste, ci un dans care celebrează forța, masculinitatea și triumful. Rolul partenerei este acela de sprijin și de punere în evidență a matadorului, creând o tensiune unică și o poveste dramatică pe o măsură muzicală de 2/4.
Jive
Din mixul cultural dezvoltat în coloniile Noii Lume din muzica africană și cea europeană s-au născut diverse stiluri, printre care și Jive-ul. În anii 1880, el era cunoscut sub numele de „Cake Walk”, deoarece premiul oferit celor mai bune perechi era, de cele mai multe ori, o prăjitură.
În anii ’20, stilul Ragtime a fost înlocuit de „Charleston”, făcându-și apariția era Swing-ului. Ulterior, s-a generat un nou dans numit „Lindy Hop”, a cărui denumire vine de la faimosul zbor peste Atlantic al aviatorului Charles Lindbergh („Lindy Hops The Atlantic”).
Cea mai importantă caracteristică a Jive-ului este viteza. Este un dans extrem de ritmat, cu un tempo rapid, reprezentând o adevărată probă de rezistență pentru sportivi. În cadrul competițiilor este lăsat întotdeauna ultimul, tocmai pentru a demonstra energia formidabilă rămasă la final.
Vals Lent
Prima atestare documentară a valsului în SUA provine din Bostonul anului 1834. Din cauza ritmului alert al Valsului Vienez, destul de greu de urmărit de dansatorii obișnuiți, compozitorii au început să scrie o muzică mai accesibilă. Astfel, în 1870 a apărut o formă mai lentă numită „Boston”, precursorul Valsului Englez (cunoscut astăzi ca Vals Lent).
Valsul Lent modern este un dans lin (smooth), caracterizat de acțiunea de „swing” și de mișcarea ciclică de înălțare și coborâre a centrului de greutate al perechii. Acesta are numeroase beneficii asupra sănătății: stimulează sistemul cardiovascular, îndreaptă postura coloanei și arde până la 200 de calorii pe oră, transformându-se într-o metodă ideală de relaxare și detașare emoțională.
Vals Vienez
Valsul Vienez este cel mai vechi dintre dansurile sportive, având rădăcini care se pierd în Germania anului 1520 prin dansul „Dreher”. Ulterior, în Franța anului 1556 apare un dans pe ritm de 3/4 denumit „La Volte”, adus la balurile curților nobiliare de către Catherine De Medici.
La balurile aristocratice, domnul își ținea partenera în dreapta pentru a lăsa liberă partea stângă unde purta sabia. Valsul Vienez este considerat de cercetători ca fiind primul dans din istorie care s-a dansat în poziție complet închisă, un element de o importanță covârșitoare pentru evoluția dansului în pereche de mai târziu. În 1670 a fost compusă prima melodie oficială de vals: „O du lieber Augustin”.
