Disciplină, echilibru și eleganță: arta dansului
Arta dansului este cea mai veche formă de expresie a sentimentelor umane. Încă din cele mai vechi timpuri, respirația în sine și bătaia inimii au servit ca acord al primei cadențe. Inițial, dansul miza pe aspectul său ritualic și social, ca un act de expresie inerent ființei umane, realizat prin multiple mijloace de exprimare.
Învățarea, gândirea, creativitatea și inteligența nu aparțin doar creierului, ci întregului corp. Mișcare sporește abilitățile legate de memorie, ordine și secvențiere. Cercetările curente documentează importanța exercițiului asupra creierului și susțin ceea ce dansatorii au cunoscut întotdeauna – corpul și mintea sunt conectate în moduri vitale. Utilizarea dansului în mediul academic ajută copiii să dezvolte abilități care sunt necesare pentru învățare, cum ar fi creativitatea, comunicarea, gândirea critică și colaborarea. Prin procesul creativ, elevii sunt încurajați să-și folosească imaginația, să colaboreze cu colegii lor pentru a rezolva problemele și să descopere mai multe soluții la provocări.
Importanța psihologică a disciplinei și echilibrului mental în dans
Disciplina adevărată nu se poate măsura doar în funcție de beneficiile ei în prezent – ea continuă și în activități ulterioare. Chiar dacă mulți dintre noi se simt confortabil în domeniul ales, pot apărea unele dificultăți în activități pe care nu le stăpânim cu adevărat. În aceste momente de frustrare trebuie să fim atenți la ceea ce spun vocile din interiorul nostru, pentru că dezvăluie involuntar cum am putea trece peste unele limitări aparente.
Neuroștiința aplicată asupra dansului este un domeniu de cercetare relativ nou, dar în creștere rapidă. De exemplu, un articol din Psychology Today discută despre lucrarea de doctorat publicată de Hanna Poikonen de la Cognitive Brain Research Unit, University of Helsinki, intitulată „Dance on Cortex – ERPs and Phase Synchrony in Dancers and Musicians during a Contemporary Dance Piece”.
Pentru disertația ei, Poikonen a dezvoltat noi modalități de a studia diferite funcții cerebrale prin utilizarea potențialului legat de frecvențele Theta (ERPS) și EEG. Astfel, ea a reușit să monitorizeze modul în care creierul dansatorilor profesioniști diferă față de cel al oamenilor obișnuiți, dar și de cel al muzicienilor bine pregătiți.
„Studiile asupra dansatorilor și muzicienilor profesioniști au evidențiat importanța interacțiunii multimodale și a regiunilor cerebrale motorii care se ocupă de procesarea cerebrală a dansului și muzicii”, a afirmat aceasta, apoi a continuat cu următoarea concluzie:
„Creierul dansatorilor a reacționat mai repede la schimbările din muzică. Schimbarea a fost evidentă în creier ca un reflex, înainte ca dansatorul să o perceapă la un nivel conștient. Am constatat, de asemenea, că dansatorii au afișat o sincronizare mai puternică la frecvențele Theta joase. Sincronizarea Theta este legată de procesele de emoție și memorie care sunt esențiale pentru interacțiunea interpersonală și înțelegerea de sine.”
